de ce fotografiez (I)

fotografiez pentru copilul meu iar pentru aceasta tarasc permanent dupa mine o cutiuta cu grele zabrele, inchisoare de monstrii

in jurul meu rasar agresivi, cu boturi pline de sange si necuratenii, populand momente disparate legate de o pasta miraculoasa numita timp

nu pot fi vazuti cu ochiul liber pentru ca-si tin fiinta in suspendare completa pana ce bietul pamantean clipeste si nu pot fi filmati pentru ca se ascund intre zimtii ce trag pelicula

fotograful preschimbat din Sfant cu sulita in pelerin pierdut in multime ii strapunge arareori